Un fel de strigat dupa ajutor

De Pasti am fost la tara. Frumos loc. Am scris si mai de mult ca Siretul e foarte aproape de sat. In aceasta primavara a ajuns pe paraul din marginea satului. A doua casa de la marginea satului e a bunicai. M-a apucat spaima. Ma apucase deja acum cativa ani cand inca mai erau 20 de metri pana la parau dar acum e acolo, e la 20 de metri de gardurile oamenilor. Acum eu ce sa fac? Sa stau si sa astept cativa ani pana cand Siretul va darama casa in care am copilarit? Sa sper ca ziua in care voi plange in pumni va fi cat mai indepartata? In ce parte sa o iau, dati-mi o idee, as face orice. Edilii locali dau vina pe cei de la Gospodarirea apelor ca nu fac nimic, cei de acolo pe edilii locali ca n-au proiect de intervenire in cursul raului si ca n-au plantat copaci ca sa intareasca malul dinspre sat al Siretului.
Pe malul paraului, inspre sat, unde Siretul a ajuns in parau o rachita se bate cu apele impreunate... asta pana cand un idiot din sat se va trezi sa o taie sau pana cand se va surpa pamantul de sub radacinile ei.
Noi i-am acuns bunicai mult timp faptul ca Siretul se apropie de sat. E batrana, peste o saptamana face 85 de ani(multi inainte). Pana la urma a aflat, fie ca ne-a auzit vorbind, fie ca i-au spus vecinii. Anul acesta in Duminica de Pasti a rugat-o pe mama sa mearga cu ea pana in capatul ulitei ca sa vada si ea cum e Siretul in parau. Si au luat-o agale. Bunica nu mai iesise din curte de foarte mult timp, nici la poarta nu mai ajunge decat o data la doua zile ca sa ia sticla cu lapte adusa de o femeie din sat.
In ce parte sa o iau? Nu vreau sa vad casele daramate la televizor. Iar voi nici nu stiti cat de mult poate creste debitul Siretului daca ploua mult. Va rog dati-mi o idee, orice. Nu pot face multe dar macar as vrea sa incerc.
Alexandru Ioan Cuza, sat pe valea Siretului.