 |
| In livada |
|
Inca nu am ajuns sa spun pe vremea mea dar, pe vremea in care nu existau Mars si Milky Way decat in reclamele de pe Cartoon Network (nedublat), inghetata se chema "Vafe" sau "Montana", caramelele erau toate turcesti si sucul il luam de la Fresco, camara, bucataria si gradina bunicii erau un nesecat izvor de dulciuri. Dulceata de cirese era mereu prezenta la masa de dimineata, ciresul din spatele casei era an de an pazit de grauri si ciori. Magiunul mergea extraordinar iarna pe paine prajita pe plita cu unt si lapte cald. Dulceata de nuci era tare ravnita dar putina pentru ca se facea greu. Scoverzele, gogosile, clatitele, gogosile cu branza sarata de oaie erau gustarea de la ora 5. Sucul era facut dintr-o lingurita de dulceata de cirese, una de dulceata de visine si o cana de apa rece, rece sau era suc de soc. Inghetata de casa se gasea in congelator in cescute de cafea. Checul, tartele cu prune umpleau ograda de miros de proaspat copt. Diminetile nu aveau farmec fara lapte cu orez, fidea, gris si dulceata de visine si chiar mai bine, lapte cu taitei de casa. Daca ceream ceva bun, bunica nu-mi dadea bani ca sa merg la magazin, dar mai mult decat sigur ma striga sa vin din drum de la joaca si-mi punea in fata ceva dulce: clatite cu branza facute la rola, cozonac aburind, alivanca, tort cu frisca din smantana adevarata, chisalita, compot, cate si mai cate nu scotea bunica din te miri ce. Si daca nu avea cu ce, ma trimitea in gradina de unde mancam capsuni, zmeura, cirese sau visine, fara sa le spal, direct din copac sau de pe rug... si nu pateam nimic. Visinele cu aroma de menta erau un deliciu (visinile din pom, menta calcata in picioare langa tulpina lui), perele si merele Sant' Iliesti, merele salbatice, corcodusele, harbuzul mare cules din timp si pus la beci. Izvor nesecat de "ceva bun", asta gaseam eu vara la bunica.
