miercuri, 20 ianuarie 2010

Vise

Niciodata nu-ti dai seama cat te afecteaza un lucru pana in clipa in care il visezi noaptea. Asa s-a facut acum cateva nopti de-am visat ca iar venea apa mare pe Siret. O vedeam involburata cum venea in valuri spumegande direct catre casa noastra.
Intreaga atmosfera era ingropata intr-o lumina ciudata cum numai la tara am vazut: soarele ascuns dupa un nor negru pe care il contureaza puternic, cerul in departari de un albastru-turquoise cum numai in natura gasesti, aer racorit de o ploita de vara tocmai trecuta. Un tablou de o frumusete rara, cu o tenta apocaliptica dar naturala.
Si in cateva minute apa ne-a inconjurat casa. Stiu ca ma durea pentru ca se intampla din nou, pentru ca tocmai terminaseram de aranjat casa dupa inundatii, parchetul era de-abia pus, peretii erau uscati si varuiti. Tineam in usa o placa transparenta care trebuia sa opreasca apa. Pe langa ea se scurgeau in casa firisoare de apa maloasa pe care le strangeam cu un prosop si le scurgeam intr-un lighean. In cateva minute casa ne era inconjurata de apa ca dupa alte cateva minute apa sa treaca iar casa noastra sa ramana undeva cocotata pe un maldar de pietris. Haul lasat de apa era ca o cale catre apus si in apus casa noastra statea sus, uscata si intreaga. Si noi eram cu toti acolo sa o privim pe un fundal sangeriu de apus rece.
Si m-am trezit speriata, aproape plangand.