A venit iar Craciunul...

Din pacate nu am ajuns la tara si nici nu stiu daca as vrea sa ajung. Sa nu o gasesc pe bunica acolo, mai ales acum ca e iarna si ea era mereu in casa pe scaun langa soba, sau la locul ei pe scaun in sala privind la televizor.
Mi-au ramas atatea amintiri cu bunica si multe dintre ele sunt legate de Craciun pentru ca era o perioada in care, in vacanta fiind, ajungeam la tara.
Bunica facea treaba pe afara, dadea la gaini si la caini, facea mancare la bucatarie si apoi venea si-si incalzea mainile deasupra plitei.
Bunica intra dimineata in casa cu tigaia cu oua facute ochiuri si oala de lapte fiert, tinea cafeaua calda punand cescuta pe marginea plitei, completa integrame pe masa de langa soba... Aducea borsul din timp si-l punea pe plita ca sa se incalzeasca.
Bunica spunea povesti la gura sobei, ne facea cartofi copti in rola, paine de casa si turte pe plita. Se uita cu bucurie la brad si la cadourile pe care le puneam sub el, se certa cu pisicile pentru locul de langa soba, impletea sosete si papuci de lana, curata mere.
Bunica a stins cu palmele ei flacarile atunci cand am dat foc la beteala din pom incercand sa aprind lumanarile. Tot ea dadea cu nisip si sare pe jos ca sa nu se faca gheata in fara casei.
Eu nu mergeam in vacanta la tara, eu mergeam in vacanta la Cuza la bunica.

Un loc minunat, linistit si frumos, un loc plin de amintiri frumoase, un loc cald si in zilele geroase de iarna, o casa minunata, intreaga mea copilarie tesuta in jurul casei bunicii si in jurul unui loc ce curand va fi sters pentru totdeauna de pe fata pamantului de un rau. Caci nu, nu s-a facut nimic pentru a opri inaintarea Siretului spre sat, spre casa noastra, spre tot ce inseamna 18 ani din viata mea, 18 impartiti intre salbaticia vietii de la tara si bancile scolii din oras.

Aaaaa, si bunica asculta muzica populara la radio.