Stateam cu piciorul atarnat deasupra apei, varfurile degetelor mai aveau putin si o atingeau. Celalalt picior il tineam ridicat la piept si-mi sprijineam capul pe genunchi. Priveam fix la o bucatica galbuie ce plutea pe apa. Din cand in cand tremura usor, abia perceptibil. Pe langa ea, valurile raului se strecurau nestingherite. O miscare mai brusca si bucatica galbena s-a ridicat in aer suspendata de un fir aproape invizibil, legat de un bat ce cobora pana in mana mea dreapta. Firul atarna deasupra apei si in capatul lui se zbatea un pestisor. Inca unul pentru pisica. L-am scos din carlig si l-am pus intr-un vas facut dintr-o sticla de plastic taiata pe jumatate, gaurita cu un cui incins si cu o toarta de sarma de aluminiu. Am luat dintr-un borcanel din spatele meu o rama de gunoi lunga si rosie in care am infipt cu o mare precizie carligul ascutit din care tocmai am scos pestisorul. Am potrivit adancimea miscand pluta pe fir si am aruncat undita inapoi in apa. Am asezat batul pe mal si am reinceput sa privesc fix pluta galbena din stiulete de porumb.
La un metru de mine rachita se agita in bataia vantului. Umbra ei si racoarea apei ma fereau de toropeala zilei de vara. Mirosul amarui de rachita amestecat cu cel al malului se pierdeau imediat cum intorceam capul si ma uitam in spate. De acolo se simtea un puternic iz de faneata. In iarba galbuie din spate cantau cosasii si sareau plictisiti de pe un fir pe altul. Nu stiu ce pericol ii pandea, dar uneori se facea o liniste deplina in iarba, nu mai auzeai zumzetul picioruselor lungi si maronii. Atunci se auzea mai clar cum clipoceste apa peste pietre langa vad. Undeva in malul celalalt pestisorii sareau cu o viteza uimitoare. Iesisera rapitorii la masa.
In apa verzuie se reflectau norii. Cerul era de un albastru albit de la atata caldura. Cate un batlan se mai trezea sa tipe prin lunca. Era atat de liniste si era o ordine atat de fireasca. Fiecare zgomot, fiecare frunza batuta de vant sau ciripit de pasare pareau sa nu deranjeze cu nimic normalul natural in mijlocul caruia stateam, in mijlocul caruia am crescut si pe care l-am vazut, observat, inteles si iubit cum puteam si cum stiam eu mai bine.
