Sanziene

Sanzienele: prima sarbatoare mare din vacanta de vara. Proaspat sosita la tara pornesc pe 23 aiurea pe camp (nota: faceam asta oricum, doar ca in aceasta zi aveam un scop precis). Ma intorc in arsita amiezii cu un brat mare de flori galbene si parfumate din care mi se scutura pe mana bobite de polen. Frunzele lor ma inteapa. Le tai coditele si le pun in vaza: sa avem si noi pe 24 Sanziene in casa.
Era musai ca an de an sa fac asta. Intr-un an a fost o primavara lunga si rece si pe 23 nu erau inflorite minunatele floricele, tin minte ca le-am cautat mult prin toate locurile pe unde le stiam si ca m-am intors acasa tare suparata.
Bine inteles ca in fiecare an, inca de pe vremea in care nu stiam ce-i aia "ursit", in noaptea de Sanziene asteptam sa-l visez si-mi puneam cateva flori sub perna. Stiu ca dimineata incercam sa-mi aduc aminte pe cine am visat: cam greu, eu dorm tun.
Tot pentru prea minunata noapte faceam o coronita de sanziene pe care o aruncam peste umar pe casa. Bunica imi spusese ca ce gasesti de dimineata pe cununa, la acel lucru o sa ai noroc tot anul. Intr-un an a plouat dar nu stiu daca am avut noroc la... apa? In alt an am facut coronite si eu si Sis. Dimineata eu am gasit pe a mea un pestisor si Sis un cartof mic. Trebuie sa spun ca bunica se pricepea la asa ceva.
Acum, care din aceste lucruri pe care le faceam eu se trag din traditie, nu stiu sa va spun. Cert este ca daca vreti sa aflati mai multe despre Sanziene tot ce trebuie sa faceti e sa cautati pe Google, asta in cazul in care nu-i aveti pe bunici aproape. Internetul e plin de povesti despre traditii culese din toate colturile tarii, toate frumoase, imbinand folclorul cu magia si cu credinta.
As vrea sa fiu iar la tara si sa umblu dupa florile aceste ca sa le am in casa in aceasta noapte si in ziua de maine.
Si pentru ca bunica asculta muzica populara la radio, am agatat si o melodie care era difuzata, din cate imi amintesc, numai in aceasta perioada. Mergeti dupa link :)

Pe malul Siretului

Stateam cu piciorul atarnat deasupra apei, varfurile degetelor mai aveau putin si o atingeau. Celalalt picior il tineam ridicat la piept si-mi sprijineam capul pe genunchi. Priveam fix la o bucatica galbuie ce plutea pe apa. Din cand in cand tremura usor, abia perceptibil. Pe langa ea, valurile raului se strecurau nestingherite. O miscare mai brusca si bucatica galbena s-a ridicat in aer suspendata de un fir aproape invizibil, legat de un bat ce cobora pana in mana mea dreapta. Firul atarna deasupra apei si in capatul lui se zbatea un pestisor. Inca unul pentru pisica. L-am scos din carlig si l-am pus intr-un vas facut dintr-o sticla de plastic taiata pe jumatate, gaurita cu un cui incins si cu o toarta de sarma de aluminiu. Am luat dintr-un borcanel din spatele meu o rama de gunoi lunga si rosie in care am infipt cu o mare precizie carligul ascutit din care tocmai am scos pestisorul. Am potrivit adancimea miscand pluta pe fir si am aruncat undita inapoi in apa. Am asezat batul pe mal si am reinceput sa privesc fix pluta galbena din stiulete de porumb.

La un metru de mine rachita se agita in bataia vantului. Umbra ei si racoarea apei ma fereau de toropeala zilei de vara. Mirosul amarui de rachita amestecat cu cel al malului se pierdeau imediat cum intorceam capul si ma uitam in spate. De acolo se simtea un puternic iz de faneata. In iarba galbuie din spate cantau cosasii si sareau plictisiti de pe un fir pe altul. Nu stiu ce pericol ii pandea, dar uneori se facea o liniste deplina in iarba, nu mai auzeai zumzetul picioruselor lungi si maronii. Atunci se auzea mai clar cum clipoceste apa peste pietre langa vad. Undeva in malul celalalt pestisorii sareau cu o viteza uimitoare. Iesisera rapitorii la masa.

In apa verzuie se reflectau norii. Cerul era de un albastru albit de la atata caldura. Cate un batlan se mai trezea sa tipe prin lunca. Era atat de liniste si era o ordine atat de fireasca. Fiecare zgomot, fiecare frunza batuta de vant sau ciripit de pasare pareau sa nu deranjeze cu nimic normalul natural in mijlocul caruia stateam, in mijlocul caruia am crescut si pe care l-am vazut, observat, inteles si iubit cum puteam si cum stiam eu mai bine.