Vara la tara

Microbuzul se strecoara cu viteza pe drumurile serpuite din sate lasand in urma un nor gros de praf. Inca putin si ajunge in Cuza. Ulita e la fel: lunga si pietruita. Ma apropii cu pasi repezi de casa trecand pe langa santuri acoperite de boz, evitand gansacii nervosi si cainii slobozi ai vecinilor. Casa e inca acolo, in spatele livezii de meri, dupa bolta. Ciresul o pazeste inalt si batran, gata sa se dea batut in fata trecerii anilor. Dupa ierni intregi de inghet si crivat a inceput sa dea semne de uscaciune. Nu mai poate nici el sau poate vrea sa plece inainte de a-i fi spalate radacinile de apele tot mai apropiate ale Siretului.
Vara tarzie inca te mai invaluie in caldura. Iarba din livada este uscata iar merele sunt aproape coapte. E atat de liniste.
Cum se lasa intunericul cerul se umple cu stele. Un spatiu infinit se deschide in fata ochilor mei si ma pierd in licariri. Se-aude trenul. Miroase a iarba uscata. Se-aude cum cade un mar din copac. Nu se misca nici o frunza. Stau desculta in fata casei si ma uit in sus. E atat de intuneric si de liniste si nimic rau nu se poate intampla. Cerul e brazdat de stele cazatoare. Cucuveaua are locul ei de onoare in noapte.

A doua zi vine repede dupa un somn calm intr-o liniste deplina. Canta cocosii. Deja undeva pe la ora 9 caldura este aproape insuportabila asa ca ma instalez in casa. In spatele peretilor grosi din chirpici racoarea e imbietoare. Se aud de afara sunete cunoscute: pui, randunele, zgomot de carute pe drum. Doua clipe mai tarziu ma trezesc in casa cu un musafir: usile deschise au fost tentante pentru un pui de gaina. Ma vede, intinde gatul curios si se uita la mine. Piuie si-si vede de drum, se baga sub masa, trece pe sub fotolii. Ma ridic, il iau in brate si-l duc afara. Cobor spre bucatarie sa-i spun mamei cine m-a vizitat. Dupa 5 minute ma intorc la racoare si-l gasesc la loc.
Cateva clipe mai tarziu cerul este brazdat de fulgere si geamurile se zguduie de la tunete. Puii ignora complet peisajul si ca intotdeauna instinctele lor sunt cele dupa care ar trebui sa te ghidezi. 3 stropi si ploaia se opreste, nici un motiv temeinic de a parasi scaldatoarea sau racoarea de sub tufele de coacaz.
Timpul fuge pe langa mine, nu-mi dau seama cand se lasa seara cu racoarea ei inconfundabila, cu cerul din ce in ce mai plin de stele, cu pisici iesite la vanatoare dupa fluturi de noapte, cu batlani si stoluri de rate, nori pufosi si rosiatici in lumina apusului si cu luna printre varfurile merilor.
E totul la fel, nimic nou, nimic special dar e fascinant si frumos, exact asa cum imi amintesc, aceeasi atmosfera aceeasi magie toate atat de aproape de a fi inecate si namolite in albia Siretului.

Ceva bun

In livada

Inca nu am ajuns sa spun pe vremea mea dar, pe vremea in care nu existau Mars si Milky Way decat in reclamele de pe Cartoon Network (nedublat), inghetata se chema "Vafe" sau "Montana", caramelele erau toate turcesti si sucul il luam de la Fresco, camara, bucataria si gradina bunicii erau un nesecat izvor de dulciuri. Dulceata de cirese era mereu prezenta la masa de dimineata, ciresul din spatele casei era an de an pazit de grauri si ciori. Magiunul mergea extraordinar iarna pe paine prajita pe plita cu unt si lapte cald. Dulceata de nuci era tare ravnita dar putina pentru ca se facea greu. Scoverzele, gogosile, clatitele, gogosile cu branza sarata de oaie erau gustarea de la ora 5. Sucul era facut dintr-o lingurita de dulceata de cirese, una de dulceata de visine si o cana de apa rece, rece sau era suc de soc. Inghetata de casa se gasea in congelator in cescute de cafea. Checul, tartele cu prune umpleau ograda de miros de proaspat copt. Diminetile nu aveau farmec fara lapte cu orez, fidea, gris si dulceata de visine si chiar mai bine, lapte cu taitei de casa. Daca ceream ceva bun, bunica nu-mi dadea bani ca sa merg la magazin, dar mai mult decat sigur ma striga sa vin din drum de la joaca si-mi punea in fata ceva dulce: clatite cu branza facute la rola, cozonac aburind, alivanca, tort cu frisca din smantana adevarata, chisalita, compot, cate si mai cate nu scotea bunica din te miri ce. Si daca nu avea cu ce, ma trimitea in gradina de unde mancam capsuni, zmeura, cirese sau visine, fara sa le spal, direct din copac sau de pe rug... si nu pateam nimic. Visinele cu aroma de menta erau un deliciu (visinile din pom, menta calcata in picioare langa tulpina lui), perele si merele Sant' Iliesti, merele salbatice, corcodusele, harbuzul mare cules din timp si pus la beci. Izvor nesecat de "ceva bun", asta gaseam eu vara la bunica.

1000

Anul asta, ca niciodata, cum a venit 15 iunie, am simtit un dor imens sa plec la tara. Sederea in oras mi se parea o activitate anormala, ce nu ar fi trebuit sa se petreaca. Era dupa 15 iunie, era vacanta, trebuia sa merg la tara la gradina cu trandafiri si livada cu mere crude, la capsunele de sub nuc si la ciresele de pe casa si nu in ultimul rand la zmeura de la capatul casei. In ograda m-ar fi intampinat o armata de pisici, cainele ar fi latrat vesel, noptile ar fi fost linistite si negre cu cerul impanzit de stele. Iar in bucatarie pe sub presuri pisoii mai mici ar fi prins soareci imaginari. Noaptea ar fi cantat cucuveaua, ziua randunelele, eu as fi umblat cu bicicleta aiurea si as fi pierdut seri pe malul Siretului la pescuit. Si 3 luni de zile nu as fi stiut alt ritm al vietii decat cel dictat de clopotul bisericii din Scheia care bate cu precizie ora fixa si la 10 seara, si la miezul noptii, la 5 dimineata, la 10 ziua, la pranz, si la 5 dupa amiaza. Oare la 3 dupa amiaza bate sau a batut vreodata? Si as avea inca 1000 de lucruri de insirat, cate as fi facut, cate as fi vazut, inventat, trait, respirat. Poate le voi pune intr-o zi pe hartie si le voi trimite cuiva cu mesajul ca ignoranta si interesele omoara o lume de vis in care eu mi-am trait copilaria, si o lasa sa se inece in apele tot mai apropiate si mai adanci ale Siretului.
Si azi sciu ca mi-e dor de Cuza, de vacanta la tara, de bunica, de mirosul de lemn vechi, de regina noptii, de bureti proapat culesi, de mal si pietris si de rachita.
Si nu voi uita niciodata reactia bunicai atunci cand a vazut clipul acesta la TV.