Pe vremea in care ma dadeam si de-a dura ca sa ajung la tara de Craciun sarbatorile de iarna aveau un oarecare curs firesc. Ajungeam la tara, se taia porcul, se faceau bucate, se facea curat ca sa fie casa curata in Ajun cand venea preotul. De obicei ajungea seara pe la 4 cand soarele statea sa apuna... atunci era totul gata, bradul era impodobit, focul ardea in sobe iar pisicile satule dormeau pe pat.
In satul bunicii obiceiurile s-au pierdut in timp sau mai bine zis au fost sterse de anii de comunism si din pacate nu se mai merge cu colindatul dar in ziua de Craciun vin baietii cu Steaua. Cu toate acestea Craciunul era foarte frumos la tara: lasam aparatul de radio deschis de obicei pe Radio Iasi si ascultam colinde. Prin ochii mei de copii sarbatorile erau minunate. Stateam ore intregi privind la bradul impodobit, radeam de pisicile fascinate de el, ieseam in livada si ma jucam in zapada, faceam oameni furand maturile ca sa le fac maini, stingeam carbuni in zapada ca sa le fac ochi si nasturi si luam cei mai frumosi morcovi ca sa le pun nas. Intram in casa inghetata dar peste masura de bucuroasa.
Apoi in seara de Anul Nou lasam poarta larg deschisa ca sa vina copii cu plugusorul si-mi placea sa le aud clopoteii in fata usii. Uneori veneau si baietii din sat cu formatii de Cerb sau de Capra dar bunica nu primea decat formatia baietilor din vecini. Stiu ca era o regula: baietii mai mari nu mai mergeau cu Plugusorul, faceau Cerb iar dupa ce treceau de 18 ani mergeau in alaiul de Capra.
Dimineata pe 1 ianuarie bunica se trezea devreme si mergea sa primeasca copii cu Sorcova. In fata casei se strangeau boabe de grau, porumb sau ce boabe mai aduceau ei. Era foarte frumos, si peste toate astea mirosea a fum, a brad si a iarna.
pic: Miron pe soba de teracota
Un comentariu:
Foarte frumos :)
Si la mine la bunici veneau baietii mai mari cu colinde vechi de o suta de ani, foarte lungi si foarte frumoase si este pacat ca s-a pierdut ceva din farmecul acelor ani.
Trimiteți un comentariu