Primavara

Primavara la tara era ca o intoarcere in timp. Prinsa in fiecare an de frenezia zilei de 1 martie, de alegerea unei babe si de impartitul martisoarelor simteam cum primavara cuprindea orasul. Mi se parea cald si frumos afara. Si apoi ajungeam la Cuza.
Coborand din autobuz mergeam spre casa pe urmele lasate de tractoare in drumul acoperit de noroi inmuiat de soare, noroi ce in fiecare noapte ingheta scotand astfel in evidenta siroaiele intarite. Dimineata imi placea sa calc pe ele, erau bocna si pocneau sub pasii mei.
Daca orasul era napadit de ghiocei si viorele aici in livada de-abia se crapa pamantul in fata casei la dos unde primele lalele simteau ca e vremea sa iasa iar afara. Uneori in zilele cu soare plangea vita de vie. De sub frunzele aproape putrede ieseau fire de iarba stravezii, aproape galbene.
Seara frigul era la fel de intepator ca iarna iar spre cer urcau in continuare brate albiciose de fum. Bunica inca nu mutase locul cinei in bucatarie, pisicile inca trageau langa soba. Rachitile din lunca nu capatasera galbenul primavaratic iar pe alocuri pe malul Siretului tot mai erau urme de gheata. Iar malul Siretului nu era la marginea satului.