Fiecare lucrusor si fiecare treaba are momentul lui sau al ei cand trebuie sa fie facut sau facuta. Ca sa fiu mai clara acum e vremea sa se iasa din casa.
Dimineata se poate face foc dar de obicei la ora 8 deja casa este goala, micul dejun e de mult luat, usile sunt larg deschise iar in fata lor, pe presuri, dorm pisicile la soare. Pe o astfel de vreme se iese, se strange, se curata, se scot din colturi prafuite lucrurile depozitate asta toamna dar mai ales se asteapta. Se astepta sa apara in fata casei ghioceii, sa treaca primele stoluri de berze, sa se inverzeasca iarba si lunca, sa porneasca toate intr-un mod natural, firesc si oarecum miraculos, cum se intampla in fiecare an.
Asta e vremea pentru joaca prin livada cu cateii, pentru plimbat cu bicicleta dupa 5 luni de amorteala, pentru stat in scranciob si privit in sus in infinitul albastru presarat cu nori albi si pufosi. E timpul ideal sa te ascunzi de vantul de primavara care usuca tot si care trece prin haine, e timpul sa cauti un dos insorit.
Din bucatarie miroase a mancare gatita, la bucataria de vara mama fierbe cartofi pentru gaini, in spate Nanu a inceput sa bata si sa aranjeze iar prin gradina tata curata si strange rugi uscati. Pe drum se fugaresc cainii vecinilor.
Seara dupa ce se lasa soarele se inchid usile si geamurile si se face foc in casa. Din cauza zilei caldute soba nu mai trage cum trebuie si pana porneste focul, fumul iese peste tot numai pe cos nu. Intri in casa si dai de ceata groasa, razi si deschizi usile ca sa se aeriseasca. Apoi rand pe rand toata lumea vine la caldura: mama cu ziarul sub brat, Nanu cu programul de la televizor, apare si tata inghetat pentru ca a stat in gradina pana cand a cazut noaptea, bunica cu oala de mancare pe care o lasa pe plita ca sa ramana calda si bine inteles pisicile.
E un ritm al vietii niciodata monoton si intotdeauna altfel.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu