Martie rece

Invatati ca in anii precedenti cand primavara sosea undeva pe la jumatatea lui Februarie, oamenii privesc aceasta prima luna de primavara cu mirare si intrebandu-se cand oare va veni primavara? Da, si eu o astept, nici mie nu-mi place frigul dar hai sa va spun ceva.
Eram cred ca in clasa a 8-a poate a 7-a, nu mai tin minte exact. Era aprilie si de-abia trecusem la hainele de primavara. Pastile a fost atunci in jur de 15 ale lunii si ca in fiecare an am mers la tara. Plecam mereu de joi seara ca sa avem timp sa facem curatenie, sa facem pasca si cozonac la cuptor, oua rosii si alte alea specifice sarbatorii. De obicei stateam pana a treia zi de Pasti, era o mini vacanta bine venita. Imi placea la tara atat de mult incat as fi stat acolo mereu, asa cum probabil am mai spus de nenumarate ori. Luni, a doua zi de Pasti a venit mama in casa. Eu de-abia ma trezisem, facusem focul. Mi-a spus ca trebuie sa plecam, s-a anuntat ninsoare si vin nori. Asta se intampla pe la ora 9. La 12:30 eram in drum spre statia de autobuz. Pana cand a venit autobuzul a inceput sa ninga, pana cand am ajuns la Pascani deja se acoperise totul cu un strat de zapada. A doua zi dimineata troianul era de un metru inaltime iar autobuzele spre Cuza nu mai circulau... si era frig rau. Zapada a stat o saptamana dupa care s-a topit si a venit primavara.
Multi ani la rand am "lepadat" hainele de iarna undeva prin aprilie iar pentru mine ultimii ani, cand primavara venea din februarie, erau tare ciudati si ma dadeau un pic peste cap.
E adevarat ca toate astea se intamplau acasa in nord si nu in Bucuresti unde vremea e cam cu 3- 4 saptamani mai inaintata dar la modul cel mai sincer spun ca din multe puncte de vedere e mai bine sa fie rece mai mult timp.
In cate vacante de primavara nu am inghetat in curte, nu am pandit dosurile insorite, nu am umplut casa de fum incercand sa fac focul... Fara sa mai spun ca uneori imi inghetau mainile cand mergeam pe camp sa strang iarba pentru iepuri. Si in toate astea nu era nimic rau, era chiar frumos si zilele alea aveau un farmec aparte.
PS: asa ca fapt divers am observat ca de obicei in Bucuresti liliacul inflorea la sfarsitul lui martie si se ofilea intr-o saptamana. Acasa inflorea in aprilie si statea inflorit si cate trei saptamani. Mi-e dor de ciresul inflorit de 1 mai, de campul plin de grausor si piciorul cocosului crescand pe malul Siretului.

pic: piciorul cocosului de Dan Iorga pe gapo.ro